Într-un ţinut îndepărtat trăia odată un rege foarte bogat. Stăpînea averi imense, dar cea mai mare avere a sa era o grădină de trandafiri. Nu atît frumuseţea petalelor, cît parfumul lor îi aduseseră acestui rege faima. Dar regele tot nu era pe deplin fericit. I-ar fi plăcut să-şi umple palatul cu parfumul acestor bijuterii naturale dar nimeni, niciodată, nu reuşise să rupă macar un boboc din aceste flori. Tulpina lor era plină de ţepi puternici care nu permiteau nimănui nici măcar să-i atingă, darămite să-i mai şi rupă. Aşa că, regele nu avea de făcut altceva decît să-i privească de la fereastra dormitorului şi să le simtă aroma doar atunci cînd deschidea fereastra.

Într-o zi, extrem de supărat, regele îl chemă la el pe grădinarul palatului şi-i dădu poruncă să îi facă, cum o ştii el, ca într-un an minunaţii lui trandafiri să poată fi culeşi.

Timpul a trecut şi termenul s-a scurs. Venise vremea ca grădinarul să-i prezinte regelui rezultatul muncii sale. Aşa că, în ziua stabilită, acesta se înfiinţă în faţa regelui. În spatele său, patru paji aduceau un suport, acoperit cu o bucată de mătase opacă. Toată lumea ardea de nerăbdare să vadă miracolul: minunaţii trandafiri fără spini!

Alaiul se opri în faţa tronului.Pe chipul regelui nu se mişca niciun muşchi. Cei adunaţi abia mai respirau de emoţie. Era un moment cum nu se mai văzuse pînă atunci. La un semn al regelui, grădinarul lăsă să alunece bucata de mătase care acoperea rezultatul muncii sale de un an de zile. Exact în clipa în care mătasea căzu, toţi cei de faţă scoaseră un strigăt de uimire.

În faţa lor stătea o superbă tufă de trandafiri. Grădinarul se întrecuse pe sine. Parcă acest soi era şi mai frumos decît cel care împodobea gradina palatului. Ochii regelui sclipiră de emoţie. Se ridică într-o clipă şi se apropie de trandafiri.

Grădinarul reuşise: superbii lui trandafiri nu mai aveau ţepi! Tulpina lor era acum netedă şi lucioasă. Regelui îi venea să plîngă de emoţie. Îl îmbrăţişă pe grădinar în uralele supuşilor. Îi făgădui averi şi funcţii. Dar un moment de luciditate îi străbătu mintea şi se opri îngrozit…

… Minunaţii lui trandafiri, superbele lui flori, mîndria lui nu aveau niciun fel de miros!

Morala: Atunci cînd ne dorim foarte mult un lucru trebuie să ne gîndim bine înainte dacă acel lucru merită sacrificiul. Nu putem obţine ceva decît dacă renunţăm la altceva!